30 Mai în istorie

 Joan d'Arc la încoronarea lui Charles VII

În această zi a anului 1431 la Rouen unde englezii controlau Normandia, Ioana d'Arc, fata de ţăran care a devenit salvatorul Franţei, este arsă pe rug pentru erezie.

Joan sa născut în 1412, fiica unui fermier chiriaş în Domremy, la graniţele dintre ducatele de Bar şi Lorena. În 1415, Războiul de o sută de ani dintre Anglia şi Franţa intra într-o etapă crucială în momentul în care tânărul rege Henric al V al Angliei invada Franta si a castigat o serie de victorii decisive împotriva forţelor regelui Carol VI. Până la momentul morţii lui Henry, în august 1422, englezii şi aliaţii lor francez-burgunzii controlau Aquitania şi cele mai multe teritorii din nordul Franţei, inclusiv Paris. Carol al VI-lea, după o lungă incapacitate, a murit iar o lună mai târziu fiul său, Charles, se pregătea să ia tronul. Cu toate acestea, Reims, oraş tradiţional al încoronării franceze, era deținut de anglo-burgunzi, şi Dauphin (moştenitor al tronului francez) a rămas neîncoronat. Între timp, regele Henric al VI al Angliei, fiul lui Henry V şi Catherine de Valois, fiica lui Carol VI, a fost proclamat rege al Franţei de englezi.

Satul lui Joan din Domremy se afla la frontiera dintre Franţa lui Dauphin şi cea a anglo-burgunzilor. În mijlocul acestui mediu instabil, Joan a început să audă "voci" a trei sfinţi creştini-St. Michael, Sf. Catherine şi St Margaret . Când ea a împlinit 16 ani, aceste voci o îndemnau să-l ajute pe Dauphin în capturarea Reims şi prin urmare a tronului francez. În mai 1428, ea a călătorit la Vaucouleurs, un bastion al Dauphin, şi i-a spus căpitanul garnizoanei de viziunile ei. Necrezând-o pe tânăra fată de ţăran, el a trimis-o acasă. În ianuarie 1429, s-a reîntors, iar căpitanul, impresionat de pietatea şi determinarea ei, i-a permis trecerea ei de la Dauphin la Chinon.

Îmbrăcată în haine bărbăteşti şi însoţită de şase soldaţi, ea a ajuns la castelul lui Dauphin la Chinon, în februarie 1429 şi a fost primită în audienţă. Charles chiar dacă s-a ascuns printre curtenii lui, Joan l-a găsit şi l-a informat despre misiunea ei divină. Timp de câteva săptămâni, Charles a avut îndoieli cu privire la Joan și a trimis-o teologilor de la Poitiers, care au concluzionat că, având în vedere disperarea lui, ar fi bine să facă uz de această fată ciudată şi carismatică.

Charles a mobilizat o mică armată pentru Joan şi la 27 aprilie 1429, ea a pornit spre Orleans, asediat de englezi din octombrie 1428. La 29 aprilie, trupele franceze au distras trupele engleze spre ieșirea de vest din Orleans, Joan intrând fără opoziţie prin poarta estică. Ea a adus foarte multe întăriri necesare şi îi inspira pe francezi la o rezistenţă pasională. Ea a condus personal în mai multe bătălii şi pe 7 mai a fost lovită de o săgeată. După bandajarea rapidă a rănii, ea a revenit la lupta, şi francezii au câştigat lupta a doua zi. Pe 8 mai, englezii s-au retras de la Orleans.

In urmatoarele cinci săptămâni, Joan cu comandanţii i-au condus pe francezi într-un şir de victorii uimitoare asupra englezilor. Pe 16 iulie, armata regală a ajuns la Reims, care a deschis porţile pentru Joan şi Dauphin. În ziua următoare, Charles VII a fost incoronat rege al Frantei. După ceremonie, ea a îngenuncheat în faţa lui Charles, cu bucurie numindu-l rege pentru prima dată.

Pe 8 septembrie, regele şi Joan au atacat Parisul. În timpul luptei, Joan le striga parizienilor să predea oraşul regelui Franţei. Ea a fost rănită, dar a continuat lupta, trupele regelui Carol aveau ordin să reziste până la capăt asediului care a fost fără succes. În același an, ea a condus mai multe campanii mai mici, capturând oraşul Saint-Pierre-le-Moitier. În decembrie, Charles i-a înnobilat pe Joan și părinţii ei şi fraţii ei.

În mai 1430, burgunzii erau asediați la Compiegne, Joan intră în oraş sub acoperirea întunericului pentru a ajuta la apărarea orașului. Pe 23 mai, în timp ce conducea o luptă împotriva burgunzilor, ea a fost capturată. Burgunzii au vândut-o englezilor iar în martie 1431 au dus-o la proces înaintea autorităţilor ecleziastice din Rouen, sub acuzaţia de erezie. Cea mai gravă crimă ce i se aducea de tribunal, a fost respingerea ei a autorității bisericii în favoarea inspiraţiei divine venită directă de la Dumnezeu. Dupa ce a refuzat să se supună bisericii, sentinţa ei a fost citit pe 24 mai: "predată autorităţilor laice şi executată". Reacţionând cu groază la pronunţarea sentinței, Joan fost de acord să se supună şi a fost condamnată la închisoare pe viață.

Obligată de a pune pe ea haine femeiești, ea s-a supus, dar câteva zile mai târziu judecătorii ce au mers în chilia ei au găsit-o din nou îmbrăcat în haine bărbătești. Întrebată, ea le-a răspus că Sf. Ecaterina si Sf. Margareta i-au reproşat că de ce a cedat în fața bisericii împotriva voinţei ei. Ea a fost acuzată ca fiind un eretic recidivat şi pe 29 mai a fost predată oficialilor seculare. Pe 30 mai, Joan, 19 ani, a fost arsă pe rug la Place du Vieux-Marche din Rouen. Înainte de a fost aprins rugul, ea a cerut un preot să ţină ridicat un crucifix pentru ea să vadă şi să strige: rugăciunile suficient de puternice pentru a fi auzite mai sus peste flăcări.

Fiind o sursă de inspiraţie militară, Ioana d'Arc a ajutat la rândul ei ca războiul de o sută de ani să se termine în favoarea Franţei. Prin 1453, Charles VII, a recucerit Franţa, cu excepţia Calais, la care englezii au renunțat în 1558. În 1920, Ioana d'Arc, unul dintre marii eroi ai istoriei franceze, a fost recunoscută ca un sfânt creştin de către Biserica Romano-Catolică fiind prăznuită la data de 30 Mai.



În această zi


1915 Primul genocid al secolului XX, comis prin aplicarea Ordinul general de deportare a armenilor din Imperiul Otoman spre deșerturile din Siria și Irak; sute de mii de oameni au murit în urma epidemiilor
1935 Orașul Quetta, capitala provinciei Belucistan (Pakistan), a fost distrusă de un cutremur, în care au murit peste 20.000 de oameni
1982 Spania a devenit 16-lea membru NATO.
1989 Demonstranţilor studenți din Piaţa Tiananmen din Beijing li sau ridicat o statuie de 33 de picioare numită "Zeita democraţiei."
1990 Cutremur de pământ în Vrancea (6,9 grade pe scara Richter)
1996 Printul Andrew si Sarah Ferguson încheie căsătoria lor de 10 ani.
2002 O solemnă ceremonie fără cuvinte a marcat sfârşitul curăţării zonei de la Ground Zero din New York la 8 1/2 luni de la atacurile teroriste din 11 septembrie .





29 Mai în istorie


La ora 11:30 în această zi de 29 mai 1953, Edmund Hillary din Noua Zeelandă şi șerpașul Tenzing Norgay, din Nepal,ei devenind primii exploratori care ajung în vârful Muntelui Everest la 8.849 m. deasupra nivelului mării fiind cel mai înalt punct de pe pământ. Cei doi ce făceau parte a unei expeditii britanice, au făcut asaltul lor final asupra vârfului după ce au petrecut o noapte capricioasă la 8503 m. Stirea de realizarea a cuceririi lor a circulat în întreaga lume iar pe 2 iunie, ziua încoronării reginei Elisabeta a II-a, britanicii i-au salutat în semn de bun venit pentru viitorul ţării lor.

Muntele Everest se află pe creasta Himalaya Mare din Asia, situat la graniţa dintre Nepal şi Tibet. Numit Chomo-Lungma, sau "Mama Zeiță a Pământului", de către tibetani, englezii au numit muntele dupa Sir George Everest, un alpinist britanic al secolului al XIX-lea ce a ajuns în Asia de Sud. Vârful Everest are două treimi din înălțimea lui în atmosfera Pământului - aproximativ la altitudinea de croazieră a avioanelor cu jet - şi un nivel foarte scăzut de oxigen, temperaturile sunt extrem de reci, iar vremea este imprevizibilă si periculoasă.

Prima încercare, înregistrată, pentru a urca Everestul a fost făcută în 1921 de o expeditie britanică, care au pătruns 644 km pe platoul tibetan dificil de la poalele muntelui. O furtună violentă i-a forţat să renunțe la ascensiunea lor, dar alpiniştii, printre care și George Leigh Mallory, au văzut ceea ce părea a fi o cale fezabilă de a urca până în vârf. Mallory, când mai târziu a fost întrebat de un ziarist de ce a vrut sa escaladeze Everestul? a răspuns glumind "Pentru că este acolo." 

A doua expediţie britanică condusă de Mallory - au revenit în 1922 - și însoțit de alpiniștii George Finch si Geoffrey Bruce ajung doar până la impresionantă înalțime de 8229 m. Într-o altă încercare făcută de Mallory în același an, sapte șerpași au fost ucişi de avalanşe. (Serpasii, originari din regiunea Khumbu, au jucat mult timp un rol de sprijin esenţial în călătoriile din Himalaya, datorită rezistenţei lor şi capacității de a suporta altitudinile mari.) În 1924, o treime din expediţii a fost lansate de britanici pe muntele Everest printre care şi alpinistul Edward Norton care a ajuns la cota de 8573 m, ultimii 274 de metri pe verticală petrecuți fără a utiliza buteliile de oxigen. Patru zile mai tarziu, Mallory şi Andrew Irvine au lansat un atac final asupra vârfului şi nu au mai fost vazuți niciodată de atunci. În 1999, corpul lui Mallory a fost gasit pe Everest - el având fracturi numeroase. Rămâne un mister și astăzi dacă el sau Irvine au ajuns în vârful muntelui.

Mult mai multe tentative nereuşite au fost făcute prin partea de Nord-Est a Tibet-ului pe ruta Ridge, apoi după al doilea război mondial această rută a fost închisă pentru straini. În 1949, Nepal-ul a deschis uşa către exterior, pe calea Ridge, prin Sud-Est pornite de expediţiile britanice de explorare până în anii 1950-1951. Încercarea din 1952, când o expediţie elveţiană a navigat prin trădătoarea Khumbu Icefall spre prima lor cucerire, doi alpinişti, Raymond Lambert si Tenzing Norgay, au ajuns la 8598 m, chiar sub vârful de Sud, dar au trebuit sa se intoarcă din cauza lipsei de provizii.

Şocați de cât de aproape a ajuns de vârf elveţienii, o mare expediţie britanică a fost organizat în 1953 sub comanda colonelului John Hunt. În plus faţă de cei mai buni alpinisti britanici printre care era și extrem de experimentatul șerpaș Tenzing Norgay, expediția înscrisă de British Commonwealth, a inclus și doi neozeelandezi, George Lowe si Edmund Hillary, cel din urmă lucra ca apicultor, atunci când nu practica alpinismul. Membrii expediției au fost dotați cu cizme special izolate si îmbrăcăminte, echipament radio portabil, şi sisteme deschise şi cu circuit închis de oxigen.

Înfiinţând o serie de tabere, expediția a împins drumul spre munte, în aprilie şi mai 1953. Pasajul nou prin Icefall Khumbu a fost ocolit, si alpinisti și-au făcut drum prin vest Cwm, trecând prin Lhotse, şi la sud de Col la aproximativ 7924 m. La 26 mai, Charles Evans si Tom Bourdillon au lansat primul asalt spre vârf dar au revenit când mai aveau de parcurs 91 m până în vârful Everest deoarece unul dintre seturi de oxigen a fost defect.

La 28 mai, Tenzing şi Hillary și-au stabilit tabăra la 8503 m. După o noapte de nesomn și îngheț, ajung la vârful de sud la 9 am și lângă un pas abrupt stâncos, de 12 metri, aproximativ o oră mai târziu. Băgându-se într-o crăpătură în faţă, Hillary - pasul ce a fost ulterior cunoscut ca pasul Hillary - a aruncat o frânghie, şi Norgay la urmat. La aproximativ 11:30 am, alpiniștii au ajuns în partea cea mai de sus a lumii.

Stirea cu succesul lor a fost dus de urgență de un alergător din tabăra de bază a expediției la postul de radio de la Namche Bazar, iar apoi trimis prin mesaj codat la Londra, Regina Elisabeta a II-a aflând de realizarea făcută în ajunul încoronării ei. În ziua următoare ştirea înconjura întreaga lume. Mai târziu în acelaşi an, Hillary si Hunt au fost făcuți cavaleri de către regină. Norgay, deoarece, el nu era un cetăţean al unei naţiuni Commonwealth, a primit doar Medalia Imperiului Britanic.

Din moment ce urcarea istorică a lui Hillary şi Norgay a fost posibilă, numeroase expeditii și-au făcut drum până în vârful muntelui Everest. În 1960, o expediție chineză a fost prima ce a cucerit muntele din partea tibetana, iar in 1963 James Whittaker a devenit primul american care a ajuns pe Everest. In 1975, Junko Tabei din Japonia a devenit prima femeie ce ajunge în vârf. Trei ani mai tarziu, Reinhold Messner din Italia si Peter Habeler din Austria au fost primii în ceea ce se credea anterior imposibil de realizat, alpinismul până în vârful Everest fără oxigen. Aproape doua sute de alpinişti au murit încercând să ajungă în vârful muntelui. O tragedie majoră a avut loc in 1996, când opt alpiniști, din naţiuni diferite, au murit după ce au fost prinși într-un viscol mare pe pante.


În această zi


1917 John F. Kennedy,al 35-lea preşedintele al Statelor Unite, sa născut în Brookline, Massachusetts.
1980 Campionatul internațional de atletism. Anișoara Cușmir cucerește locul întâi la săritura în lungime, realizând una din cele mai bune performanțe mondiale la această probă: 7 metri
1988 Preşedintele Ronald Reagan a început prima sa vizită în Uniunea Sovietică întâlnind pe liderul sovietic Mihail S. Gorbaciov la summitul de la Moscova.
1990 Boris Elţîn a fost ales preşedinte al Republicii de către parlamentul rus.
1999 Naveta spaţială Discovery a finalizat prima andocare la Staţia Spaţială Internaţională.
2001 Patru urmaşi ai lui Osama bin Laden au fost condamnați la New York pentru conspiratie la nivel mondial pentru crimă împotriva americanilor, inclusiv bombardamentele din 1998 a două ambasade a SUA din Africa, în care au fost uciși 224 de oameni. (Toţi au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă.)
2005 Electoratul francez a respins ratificarea constituţiei propusă de Uniunea Europeană.







28 Mai În istorie

Volkswagen logo

În această zi în 1937, guvernul German - atunci sub controlul lui Adolf Hitler din Partidul Naţional Socialist (nazist) - formeaza o noua companie de stat de automobile, atunci cunoscut sub numele de "Gesellschaft zur Vorbereitung des Deutschen Volkswagen mbH". În anul următor, a fost redenumită mai simplu "Volkswagenwerk", sau "The People's Car Company."

Iniţial operată de Frontul Muncii German, o organizaţie nazistă, Volkswagen avea sediul în Wolfsburg, Germania. În plus faţă de campania lui (Hitler) ambiţioasă de a construi o reţea de autostrăzi şi drumuri cu acces limitat în Germania, a fost și dezvoltarea și producerea în masă a unui vehicul accesibil si rapid, care s-ar vinde pentru mai putin de 1,000 de mărci Reich (aproximativ 140 dolari în momentul acela ). Pentru proiectarea acestei "mașini a poporului," Hitler a desemnat un inginer auto austriac, Ferdinand Porsche. În 1938, la un miting nazist, Fuhrer a declarat: "Este pentru masele largi, scopul producerii acestei mașini va fi să răspundă nevoilor lor de transport, şi este destinat să le ofere bucurie.." Cu toate acestea, la scurt timp după KDF (Kraft-durch Freude-)-Wagen, mașina a fost prezentată pentru prima oară la Salonul Auto de la Berlin Show în 1939, după scurt timp al doilea război mondial a început, şi Volkswagen și-a oprit producţia. După ce războiul s-a încheiat, cu o fabrică în ruine, aliaţii au încercat,cu Volkswagen, să resusciteze industria auto germană. 

Volkswagen a avut la început vânzări mai lente în SUA decât în ​​alte părţi ale lumii, ca urmare a conexiunilor istorice naziste, precum şi din cauza dimensiunilor sale mici şi forma neobişnuită și rotunjită. În 1959, agenția de publicitate Doyle Dane Bernbach a lansat o campanie majoră, traducând numele în "Beetle" şi promova dimensiunile sale mici ca un avantaj distinct pentru consumatori. Peste următorii câţiva ani, VW a devenit cel mai vândut autoturism în Statele Unite. În 1960, guvernul german a vândut 60 la sută din stocul Volkswagen către publicul extern. Doisprezece ani mai târziu, Beetle a depașit recordul de lungă durată în producţie la nivel mondial cu peste 15 milioane de vehicule, record stabilit până atunci de către Ford Motor Company cu legendarul Model T, între 1908 şi 1927.

Cu un design relativ neschimbat din 1935, vânzările de Beetle au crescut lent la începutul anilor 1970. VW și-a revenit cu introducerea unor modele mai sportive, cum ar fi Rabbit şi mai târziu cu Golf. În 1998, compania a inceput să vandă foarte bine "New Beetle", în timp ce continuă încă producţia predecesorului său. După aproape 70 de ani și mai mult de 21 milioane de unități produse, ultimul Beetle original a ieșit de pe linia de producție din Puebla, Mexic, la 30 iulie 2003.



În această zi



1937 Neville Chamberlain a devenit prim-ministru al Marii Britanii.
1940 Armata belgiană s-a predat forţelor germane în timpul celui de al doilea război mondial.
1948 Printr-un decret al guvernului Petru Groza, Regelui Mihai și membrilor familiei regale li s-a retras cetățenia română.
1985 David Jacobsen, director al Spitalului Universității Americane din Beirut, Liban, a fost răpit.
1987 Mathias Rust, un pilot de 19 ani din Germania de Vest, a aterizat cu un avion privat, în Piaţa Roşie din Moscova după ce a violat spațiul aerin sovietic.
1998 Oficialitățile militare din Pakistan au efectuat primele teste cu arme nucleare.
1998 Actorul de comedie Phil Hartman din "Saturday Night Live" şi faimosul "NewsRadio" a fost împuşcat mortal de către soţia sa, Brynn, care apoi s-a sinucis.
1999 Scandalul dioxinei. Descoperirea unor animale contaminate cu dioxină și vândute de Belgia câtorva mii de ferme din lume.





27 Mai în istorie

Shiloh Nouvel Jolie-Pitt

În această zi în 2006, în Swakopmund, Namibia, actorii Angelina Jolie şi Brad Pitt spuneau bun venit la sosirea primului lor copil biologic, o fiica pe nume Shiloh Nouvel Jolie-Pitt.

Talentaţi şi celebri, Jolie şi Pitt au fost primii aleși la Hollywood pentru a interpreta împreună rolurile de asasini căsătoriți, în filmul de acţiune "Mr. & Mrs. Smith" (2005). Zvonurile au început curând să zboare precum că cei doi au început o aventură în afara ecranului, şi intensificate după ce Pitt şi soţia sa, Jennifer Aniston (cea mai faimoasă pentru rolul ei de lungă durată din sitcom-ul TV "Friends"), au anunțat separarea lor la începutul anului 2005. În primăvară, Pitt si Jolie (care a fost anterior casatorită cu actorii Jonny Lee Miller si Billy Bob Thornton) au fost fotografiați pe o plajă din Africa, unde Angelina Jolie avea de lucru ca reprezentantă pentru Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF). 

Deşi Pitt şi Angelina Jolie au refuzat să recunoască public relaţia lor, au alimentat speculatiile pe parcursul anului 2005, în special prin prezența lor într-o fotografie pentru revista "W". Presa a numit cuplul "Brangelina" şi povesteau obsesiv, fiecare mişcare, observând confortul în creştere al lui Pitt alături de Jolie ce a adoptat doi copii, Maddox (din Cambodgia) si Zahara (din Etiopia). La data de 11 ianuarie 2006, Jolie a anunțat ca este insarcinată cu copilul lui Brad Pitt; după o săptămână mai târziu, se publica că Pitt i-a adoptat  pe Maddox si Zahara, ale căror nume de familie s-a schimbat în mod legal în Jolie-Pitt. 

Jolie a dat naştere micuței Silo, print-o cezariană programată pentru luna mai, în Namibia, o ţară africană care a fost imediat acaparată de mass-media, deoarece cuplul a decis că ar fi locul ideal de naștere al primului lor copil biologic. Pitt şi Jolie au organizat o conferinţă de presă în zilele următoare după naştere, declarând că Shiloh va avea un paşaport Namibian, anunţând printe altele și o donaţie de 300.000 dolari pentru renovarea spitalelor din acea țară. Jolie a relatat că a fost atrasă de Namibia după filmarea filmului "Beyond Borders" (2003) şi după întâlnirea cu lucrătorii ce ajutau bolnavii de sida de acolo. 

Primele imagini ale copilului lor Shiloh au fost vândute atunci pentru suma record de peste 4.1 milioane dolari pentru drepturile de publicare în SUA (plătite de către revista "People") şi 3.5 milioane dolari pentru cele internaţionale (preluate de către "Hello!"). Jolie şi Pitt au donat aceste profituri. În februarie 2007, Jolie a generat controverse cănd a declarat revistei britanice "ELLE" că micuța blondă Shiloh este este ca "o pată de cerneală" şi spunând că simte "mult mai multe pentru [Maddox si Zahara] pentru că ei sunt niște supravietuitori, ce au trecut prin atât de multe". În martie, Jolie şi Pitt au adoptat un alt fiu, Pax Thien, din Vietnam. Când gemenii biologici ai cuplului Jolie şi Pitt, Knox Leon şi Vivienne Marcheline, au ajuns pe lume în iulie 2008, People a platit 14 milioane dolari - o altă sumă record - pentru imaginile publicate pe coperțile revistei şi pentru fotografiile răspândite în 19 pagini din interiorul ei. Ca şi înainte, banii a fost donați pentru opere de caritate.



În această zi


1938 Conducătorul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, este condamnat la 10 ani de muncă silnică. El nu va mai părăsi practic niciodată inchisoarea.
1941 Marina Britanică a scufundat cuirasatul german Bismarck ce avea la bord peste 2.100 de oameni.
1963 Albumul "The Freewheelin" 'Bob Dylan", care conţinea melodia "Blowin' in the Wind"a fost lansat.
1984 Inaugurarea oficială a Canalului Dunăre–Marea Neagră, considerat al treilea canal de navigație, ca importantă, după Suez și Canalul Panama; lucrările de construcție au început în 1973
1994 Laureat al Premiului Nobel autorul Alexandr Soljeniţîn s-a întors în Rusia după ce a petrecut două decenii în exil.
1995 Actorul Christopher Reeve a paralizat după ce a fost aruncat de pe cal în timpul unui eveniment de sărituri în Charlottesville, Virginia
1996 Preşedintele rus Boris Elţîn a negociat o încetare a focului în războiul din Cecenia, în prima sa întâlnire cu liderul rebelilor ".
1999 Tribunalul ONU la pus sub acuzare pe Slobodan Milosevic pentru crime împotriva umanităţii, fiind personal responsabil de ororile din Kosovo.
2009 Finala Uefa Champions League: Manchester United - FC Barcelona 0 - 2. Sâmbătă 28 Mai 2011 finala etapei cu numărul 56 va avea loc pe Wembley Stadium, Anglia cu reîntâlnirea celor două echipe.







23 Mai în istorie



În această zi a anului 1949 "Republica Federală Germania" (cunoscută popular ca Germania de Vest) este declarată în mod oficial ca o naţiune separată şi independentă. Această acţiune a marcat sfârşitul efectiv al oricărei discuţii de reunire a Germaniei de Est cu Germania de Vest.


În perioada de după al doilea război mondial, Germania a fost împărţită în patru zone de ocupaţie, - fiecare având o zonă de control - între americani, britanici, francezi şi sovietici . Oraşul Berlin a fost, de asemenea, divizat într-un mod similar. Acest aranjament trebuia să fie temporar, dar odată cu animozităţile Războiului Rece a început să devină tot mai evident că diviziunea dintre secţiunile comuniste şi non-comuniste ce controlau Germania şi Berlin-ul ar fi permanentă. În mai 1946, Statele Unite ale Americii au oprit cheltuielile de reparatie ale Germaniei de Vest către Uniunea Sovietică. În decembrie, Statele Unite şi Marea Britanie au combinat zonele lor de ocupaţie în ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de Bizonia. Franţa a acceptat să devină parte a acestui aranjament, şi în mai 1949, cele trei zone au devenit una.


Pe 23 mai, Consiliul Parlamentar al Germaniei de vest sa întrunit şi a declarat în mod oficial înfiinţarea "Republicii Federale Germania". Deşi Konrad Adenauer, președintele consiliului şi viitorul preşedinte al Germaniei de Vest, proclama cu mândrie, "Astazi, o nouă Germanie apare," aceste cuvinte nu au devenit o ocazie festivă, deoarece mulți dintre reprezentanţii germani din cadrul întrunirii au fost smeriţi, pentru că nutreau speranţa unei Germanii ce ar putea fi reîntregită. Doi membri comuniști din Consiliul Parlamentar au refuzat să semneze actul de proclamare al constituirii noului stat.


Sovieticii au reacţionat rapid la acţiunea Germaniei de Vest. În octombrie 1949, "Republica Democrată Germană" (Germania de Est) a fost anunţată oficial. Aceste acţiuni din 1949 au marcat sfârşitul oricăror înțelegeri de a reuni Germania. Pentru următorii 41 de ani, Germania de Vest și de Est au servit ca simboluri lumii, împărţite de animozităţile Războiului Rece dintre Uniunea Sovietică şi SUA. Pînă în 1990, puterea sovietică şi Partidul Comunist din Germania de Est au pierdut constant din putere, Germania de Vest și de Est reunindu-se în cele din urmă ca o singură naţiune. Tratatul ce a definit această reunificare se numește "Tratatul doi plus patru" (a fost încheiat de către cele două state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra  Germaniei : SUA, Regatul Unit, Franța și URSS). Prin aceste acte RDG-ul a încetat să mai existe.



În această zi



1915 Italia a declarat război Austro-Ungariei în primul război mondial.
1929 Prima animație Mickey Mouse cu sunet, „Copilul carnavalului", este lansată.
1934 Faimosul cuplul de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow au fost împușcați în apropiere de Bienville Parish, Louisiana, de către poliție.
1937 Industriaşul John D. Rockefeller a murit la vârsta de 97 de ani.
1945 Nazistul oficial șef al SS, Heinrich Himmler s-a sinucis în timp ce era închis în Lüneburg, Germania.
1949 Republica Federală Germania (Germania de Vest) a fost stabilită.
1960 Israelul a anunţat că a capturat fostul oficial nazist Adolf Eichmann in Argentina.
1979 De la această dată la fiecare al cincilea an, este ales Președintele Germaniei.
1995 A fost prezentat publicului limbajul de programare Java
2010 Ultimul episod din drama supranaturală "Lost", a fost difuzat pe ABC.






17 Mai în istorie

Toyota Camry (ACV40R)

În această zi în 2005,  anunța planurile sale de a produce o versiune hibridă pe benzină și electrică Camry sedan. Fabricată în compania Georgetown, Kentucky, Toyota Camry a devenit primul model hibrid ce urmează să fie fabricat în Statele Unite.

Toyota a introdus Camry - numele este o transcriere fonetică a cuvântului japonez pentru "coroana" - pe piaţa japoneză în 1980; aceasta a început să se vândă în Statele Unite în anul următor. Până la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990, succesul Camry şi concurentul său japonez, Honda Accord, a permis companiilor Toyota si Honda să preia controlul pieţei sedan de dimensiuni medii din Statele Unite. Până atunci, Toyota Camry-era adaptată la gusturile americane, crescând dimensiunea sa şi înlocuirea designului original box, construind-ul într-un stil mai rotunjit. Prin 2003, Micheline Maynard scria în cartea sa "The End of Detroit," încă de la începutul anilor '90, succesul Ford Taurus, Camry si Accord au menținut mult timp poziția de lideri pe naţiuni cu cele mai bine vândute, global, fiecare având vânzări în jur de 400.000 de unităţi pe an.

În 1997, Toyota Prius - primul vehicol hibrid din lume produs în masă pe benzină și electric - a fost pus în vânzare în Japonia. Acesta a fost lansat la nivel mondial în 2001. Prin utilizarea unui motor electric pentru a suplimenta puterea motorului pe benzină, tehnologia hibridă a dus la eficienţa consumului de combustibil mult îmbunătăţit. Honda a lansat propria linie hibridă cu Insight în 1999 şi a continuat cu Civic Hybrid în 2002. Până atunci, preţurile exorbitante de benzină și combinate cu o reacţie împotriva vehiculelor sport-utility vehicle (SUV-uri) pentru a face hibrizi părea chic. Celebrităţile ecologiste de la Hollywood, cum ar fi Leonardo DiCaprio şi Cameron Diaz a condus cu mandrie Prius-ul lor în jurul Los Angeles, şi din 2003 Honda si Toyota au pus în vânzare 50000 hibrizi pe an în Statele Unite. Planurile de a dezvolta un hibrid Camry, au fost anunţate în mai 2005, aducând numărul total de modele hibrid Toyota la patru, inclusiv Prius, Lexus RX 400h, un vehicul utilitar sport de dimensiuni medii (SUV), lansat în aprilie 2005; şi al doilea SUV, Toyota Highlander, lansat în iunie.


În această zi


1388 S-a încheiat zidirea bisericii mari a Mânăstirii Cozia (Vâlcea, România)
1939 Marea Britanie, Regele George al VI-lea şi Regina Elisabeta au sosit în Quebec pentru prima vizită în Canada a unor domnitori suverani britanici.
1940 Naziştii au ocupat Bruxelles, Belgia, în timpul celui de-al doilea război mondial.
1957 Regizorul Ion Popescu-Gopo a fost premiat la Cannes cu Marele Premiu Palme d'or pentru scurt metraj, pentru filmul de desen animat „Scurtă istorie".
1973 Senatul a început audierile în scandalul Watergate.
1987 Un avion irakian a atacat fregata US Navy Stark în Golful Persic, ucigând 37 marinari americani. Irakul şi Statele Unite ale Americii au numit atacul o greşeală.
1999 Liderul Partidului Muncii, Ehud Barak, înlocuiește prim-ministrul Benjamin Netanyahu la alegerile israeliene.
2004 Massachusetts a devenit primul stat, care permitea căsătoriile legale de acelaşi sex.
2013 Norvegia sărbătorește Ziua Națională (1814).


http://www.visitnorway.com/us/Media--press/Events-in-Norway/Edvard-Munch-Year-2013/






09 Mai în istorie

L. Ron Hubbard in Los Angeles, California 1950

În această zi în 1950, Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986) publică Dianetica: Ştiinţa modernă de Sănătate Mintală. Cu această carte, Hubbard a introdus o ramură a psihologiei de auto-ajutor numită Dianetics, care a prins repede  şi, în timp, sa transformat într-un sistem de credință oferind milioane de abonaţi: Scientology.

Hubbard a fost deja un scriitor prolific şi frecvent publicat în timp el a scris cartea care-i va schimba viaţa. Sub mai multe pseudonime, în anii 1930, el a publicat o cantitate mare de pulp fiction, în special în genurile science-fiction şi fantezie. La sfârşitul anului 1949, a revenit după ce a servit  în Armata Marinei, în al doilea război mondial, Hubbard a început publicarea de articole în paginile de Astounding Science Fiction, o revistă care-i publica și pe Isaac Asimov şi Jack Williamson. Din aceste scrieri au crescut și textul cunoscut sub numele de Dianetica: Ştiinţa modernă de Sănătate Mintală.


În Dianetics, Hubbard a explicat că fenomenele cunoscut sub numele de "engrams" (amintiri de exemplu) au fost cauza tuturor durerilor psihologice, care, la rândul său afectează sănătatea mentală şi fizică. El a continuat să susţină că oamenii ar putea deveni "clari", realizând o stare deosebită de claritate şi de eliberare mentală, prin exorcizarea amintirilor lor la un "auditor", sau un ascultător în calitate de terapeut.

Deşi discreditat de către instituţia medicală şi ştiinţifică, peste 100.000 de exemplare de Dianetica au fost vândute în primii doi ani de la publicare. El a continuat să scrie şase cărţi, mai mult,  în 1951 dezvoltă o baza de fani semnificativă, şi de stabilire a Hubbard Dianetica Research Foundation în Elizabeth, New Jersey.

În ciuda popularităţii sale în creştere rapidă de la cărţi şi turnee, cearta din cadrul organizaţiei sale şi a   necazurilor personale  Hubbard infirmă succesul său. Mai multe dintre fundaţiile de cercetare au trebuit să fie abandonate din cauza unor probleme financiare. De asemenea, la sfârşitul anului 1950, a doua soţie a depus actele pentru divorţ, acuzându-l pe Hubbard de răpirea copilului lor şi de conducerea "sistematică a torturii, bătăii, strangulării şi experimentând ştiinţific tortura."

Prin 1953, cu toate acestea, Hubbard a fost capabil sa-si revină de la condamnarea pe scară largă începută asupra lui, şi a introdus Scientologia. Scientologia extinsă pe Dianetica prin aducerea versiunii populare a lui  Hubbard a psihoterapiei în domeniul filosofiei, şi în cele din urmă a religiei. În numai câţiva ani, Hubbard sa trezit la cârma unei mişcări care a captivat imaginatia populară. Ca Scientologia a crescut în anii 1960, mai multe guverne naţionale au devenit suspecte de Hubbard, acuzandu-l de escrocherie şi îndoctrinare a adepţilor lui. Cu toate acestea, religia lui Hubbard s-a construit într-o mişcare de mai multe milioane de dolari, care continuă să aibă o prezenţă considerabilă în ochii publicului, în parte datorită profilului său ridicat de la Hollywood.



În această zi


1926 Americanii Richard Byrd şi Floyd Bennett ar fi pretins că au făcut primul zbor deasupra Polului Nord. (Datele sugerează că aceştia au ratat tinta cu 150 de mile.)
1936 Italia anexează Etiopia.
1974 The House Judiciary Committee a deschis audieri pentru punerea sub acuzare a preşedintelui Richard Nixon.
1974 Un concert în Cambridge, Massachusetts, a determinat criticul de rock Jon Landau să scrie, "am vazut rock and roll şi viitorul lui nume este Bruce Springsteen."
1978 Trupul fostului prim-ministru italian Aldo Moro, care fusese răpit de către Brigăzile Roşii, a fost găsit într-un automobil în centrul Romei.
1985 Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano.
1994 Alegerile parlamentare din Africa de Sud au ales pe Nelson Mandela fiind astfel primul preşedinte de țară negru.
1994 Kinshasa, capitala din Zair, a fost pusă sub carantină, după apariţia unui focar al virusului Ebola.
2000 Fostul guvernator de Louisiana Edwin Edwards a fost condamnat pentru extorcare de fonduri și manipulare în acordarea de licenţe pentru cazinouri riverboat.
2003 Vizita Prințului Charles al Marii Britanii, în România.
2004 Preşedinte cecen Ahmad Kadîrov şi 23 alte persoane au fost ucise într-un bombardament în capitala Groznîi.




08 Mai în istorie

Mareșalul Wilhelm Keitel semnând actul capitulării la Berlin
În această zi din 1945, atât în ​​Marea Britanie cât şi Statele Unite ale Americii sărbătoresc Ziua Victoriei din Europa. Oraşele ambelor naţiuni, precum şi oraşele ocupate anterior în Europa de Vest au scos steaguri şi bannere, bucurându-se de înfrângerea maşinii de război naziste.

A opta zi din mai a fost ziua când trupele germane din întreaga Europă au depus în cele din urmă armele semnând capitularea în mod explicit în fața forțelor sovietice la Karlshorst, lângă Berlin. În nordul Letoniei cât și pe insula Sark - predarea germană a fost realizatâ într-un final cu încetarea focului. Mai multe documente de predare au fost semnate în Berlin şi în Germania de Est.



Principala preocupare a multor soldaţi germani a fost de a se înţelege cu forţele sovietice pentru a nu fi luați prizonieri. Aproximativ 1 milion de germani au încercat un exod în masă spre Occident atunci când luptele din Cehoslovacia s-au încheiat, dar au fost opriți de către ruşi şi luat prizonieri. Ruşii au luat aproximativ 2 milioane de prizonieri în perioada dinainte şi după capitularea Germaniei.

Între timp, peste 13.000 de prizonieri de război britanici au fost eliberaţi şi trimişi înapoi în Marea Britanie.

Confruntarea germano-sovietică va continua și în ziua următoare. Pe 9 mai, sovieticii au pierdut 600 de soldaţi în Silezia înainte ca germanii să se predea în cele din urmă. În consecinţă Ziua Victoriei nu a fost sărbătorită decât pe 9 mai la Moscova, cu un salut la o emisiune radio a vocii lui Stalin însuşi: "Lupta lungă a naţiunilor slave ... s-a încheiat cu victorie.Curajului dumneavoastră a învins naziştii în război.Războiul a luat sfârșit".




În această zi

1541 Exploratorul spaniol Hernando de Soto a ajuns la râul Mississippi.
1794 Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne, a fost executat la ghilotină în Franţa în timpul domniei lui Terror.
1886 În Atlanta farmacistul John Styth Pemberton a inventat aroma siropului pentru Coca-Cola.
1945 Preşedintele Harry S. Truman a anunţat într-o adresă radio că Războiul Mondial s-a încheiat în Europa.
1958 Vice Preşedintele Richard Nixon a fost bătut cu pietre, huiduit şi scuipat de protestatarii anti-americani din Lima, Peru.
1970 Albumul "Let It Be" al trupei The Beatles a fost lansat.
1987 Senatotul Gary Hart marcat de întrebările despre viaţa sa personală, sa retras din cursa pentru nominalizarea președintelui democrat.
1991 Se năștea la Constanța gimnasta Anamaria Tămârjan, medaliată cu bronz la olimpiada de la Beijing în anul 2008.
2013 Ziua de naștere a unui prieten...La mulți ani!




07 Mai în istorie

Scream de Edvard Munch

La data de 07 mai 1994, cel mai faimos tablou din Norvegia, "Scream" de Edvard Munch, a fost recuperat după aproape trei luni de la furtul dintr-un muzeu din Oslo. Pictura fragilă a fost recuperată în stare perfectă la un hotel în Åsgårdstrand, aproximativ 40 de mile sud de Oslo, a spus poliţia.

"Vampirul" 1893, pictura a fost furată în numai 50 de secunde, în timpul unei pauze pe 12 februarie, ziua de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1994 din Lillehammer. Doi hoţi au spart o fereastră de la Galeria Naţională, au tăiat o sârmă ce asigura pictura pe perete şi au lăsat un bilet "Mii de mulţumiri pentru proasta securitate!".




La câteva zile după furt, un grup norvegian anti-avort a spus ca ar restitui pictura în cazul în care televiziunea norvegiană ar difuza un film anti-avort. Cererea sa dovedit a fi falsă. Guvernul a primit, de asemenea, o cerere de 1 milion dolari răscumpărare pe 3 martie, dar a refuzat să plătească din cauza lipsei de dovezi că cererea ar fi autentică.

În cele din urmă, poliţia a găsit patru piese ale cadrului picturii în Nittedal, o suburbie la nord de Oslo, şi câteva mesaje criptice prin care hoţii ar fi dorit să discute o răscumpărare. În cele din urmă, în ianuarie 1996, patru bărbaţi au fost condamnat în legătură cu furtul. Acestea au inclus Paal Enger, care a fost condamnat în 1988 de furtul lui Munch "Vampirul" din Oslo. Enger a fost condamnat de data aceasta la şase ani şi jumătate de închisoare. El a evadat în timp unei excursii în 1999, şi a fost capturat 12 zile mai târziu deghizat cu o peruca blondă si ochelari de soare încercând să cumpere un bilet de tren spre Copenhaga.

În august 2004, o altă versiune a "Scream" a fost furată, împreună cu "Madonna" lui Munch, de data aceasta de la Muzeul Munch din Oslo. Trei barbați au fost condamnați în legătură cu furtul în mai 2006. Poliţia a recuperat ambele lucrări în luna august cu semne minore.

Munch a dezvoltat un stil încărcat emoțional care a servit ca un important precursor al mişcării expresioniste a secolului XX. El a pictat "Scream", ca parte a lui "Frieze of Life" serie, în care boala, moartea, frica, iubirea şi melancolia sunt temele centrale. El a murit în ianuarie 1944, la vârsta de 81 de ani.


http://www.visitnorway.com/us/Media--press/Events-in-Norway/Edvard-Munch-Year-2013/




În această zi

1833 Compozitorul Johannes Brahms s-a născut în Hamburg, Germania.
1840 Compozitorul Peter Ilici Ceaikovski a fost născut în Votkinsk, Rusia.
1915 O torpilă germană a scufundat vasul de linie britanic Lusitania în largul coastelor irlandeze, omorând aproape 1.200 de persoane.
1939 Germania şi Italia au anunţat o alianţă militară şi politică, Axa Roma-Berlin.
1954 Bătălia de la Dien Bien Phu, în Vietnam sa încheiat după 55 zile cu insurgenţii vietnamezi depăşiți numeric de forţele franceze.
2007 Arheologii israelieni descoperi mormântul lui Irod cel Mare la sud de Ierusalim.
2008 Dmitri Medvedev a fost investit în funcţia de preşedinte al Rusiei.



Faceți căutări pe acest blog