1 decembrie a fost adoptată ca zi națională a României în 1990, reprezentând sărbătorirea marii adunări de la Alba Iulia unde s-a votat unirea Transilvaniei cu România și care simbolizează unirea tuturor românilor într-un singur stat național.
Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului național, anul încununării victorioase a lungului șir de lupte și sacrificii umane și materiale pentru făurirea statului național unitar. Acest proces istoric, desfășurat pe întregul teritoriu românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca și evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei și Munteniei în 1859, proclamarea independenței absolute a țării de sub dominația otomana, consfințită pe câmpul de luptă de armata româna în războiul din 1877-1878, precum și adunările reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea străină de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia din 1918.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - Unirea Basarabiei
Cei dintâi care au pus în aplicare dreptul la autodeterminare au fost românii dintre Prut și Nistru. Primul pas a fost făcut la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 când Sfatul Tarii a proclamat "Republica Democratica Moldoveneasca" - urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie 1918 când s-a adoptat declarația de independenta. Încununarea acestor acțiuni s-a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Tarii de la Chișinău, ales prin vot universal, direct, egal și secret a decis cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) "în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre și Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, rupta acum o suta și mai bine de ani din trupul vechii Moldave".
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - Unirea Moldovei
Respectând aceasta hotărâre Comitetul Executiv al Consiliului National din Bucovina, mandatat de Constituanta sa fie unica structura cu drept " de a hotărî sau a trata asupra poporului român din Bucovina", a convocat un Congres general al Bucovinei pentru 15/28 noiembrie 1918 în Palatul mitropolitan din Cernauti. Au fost alesi ca delegati oficiali: 74 români, 7 germani, 6 polonezi si 13 ruteni de peste Prut, la care s-au adaugat 5 deputati de drept. Pe lânga reprezentantii oficiali, o mare multime de oameni s-a adunat în jurul cladirii din dorinta de a fi partasa la maretul eveniment. Presedintele Congresului, Iancu Flondor, a dat citire motiunii în care se afirma ca Bucovina este parte organica a Moldovei în care se gaseau "gropnitele domnesti" si a fost smulsa samavolnic din trupul Moldovei, ca românii bucovineni au îndurat multe opresiuni din partea "cârmuirii habsburgice, dar n-au pierdut nadejdea ca ceasul mântuirii, asteptat cu atâta dor si suferinta, a sosit". Acum când "ceasul acesta mare a sunat" si când toate neamurile din monarhia austro-ungara si-au câstigat "dreptul de libera hotarâre de sine", cel dintâi gând al lor se îndrepta spre România. Pe temeiul acestor adevaruri, "Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a tarii si fiind investiti cu puterea legiuitoare, în numele suveranitatii nationale, hotarâm: Unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare pâna la Ceremus, Colacin si Nistru cu Regatul României".
În zilele când românii din Bucovina îsi rosteau hotarârea de Unire cu România, în Transilvania se pregatea ultimul act al marii epopei nationale. Multimile se îndreptau spre Alba Iulia în conditii cât se poate de prielnice: aparatul de stat austro-ungar fusese înlocuit de administratia româneasca.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - Unirea Transilvaniei
La 1 Decembrie 1918, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunarii Nationale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România, aclamat de o impresionanta adunare populara, încununa celelalte acte de unire de la Chisinau (27 martie/9 aprilie 1918) si Cernăuți (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia si Bucovina reveneau în hotarele României.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, 1 DECEMBRIE
România întregita cuprindea în hotarele sale istorice o suprafata de 295049 kmp fata de 137000 kmp înainte de 1918 si o populatie de 18.057.028 locuitori (în 1930) fata de aproximativ 7.250.000 locuitori în 1913. Românii reprezentau 71,9% din totalul populatiei, maghiarii 7,9% germanii 4,4%, evreii 4%. Constituția din 1923 stipula în primele doua articole: "Regatul României este un stat național unitar și indivizibil", iar "teritoriul României este inalienabil".
